relativism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RELATIVÍSM s. n. Doctrină care postulează relativitatea cunoștințelor omenești, în sensul că nimic nu este absolut adevărat decât prin raportare la individ. ♦ Relativitate. – Din
fr. relativisme.relativism (Dicționar de neologisme, 1986)RELATIVÍSM s.n. 1. (
Fil.) Doctrină idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând caracterul obiectiv al adevărului.
2. Relativitate (
1). [Cf. fr.
relativisme].
relativism (Marele dicționar de neologisme, 2000)RELATIVÍSM s. n. 1. concepție idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând caracterul obiectiv al adevărului, văzut doar ca o convenție, o ficțiune. 2. relativitate. (< fr.
relativisme)
relativism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)relativísm s. n.relativism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RELATIVÍSM (‹
fr. {i})
s. n. (
FILOZ.) Doctrină potrivit căreia nu există standarde universale în chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere al subiectului. Protagoras a oferit prima formă de
r. („omul este măsura tuturor lucrurilor”).
R. își găsește expresia și în alte sfere ale culturii (etică, estetică, istoriografie ș.a.), fiind caracterizat prin accentuarea unilaterală a subiectivității valorilor, normelor, a aprecierii faptelor și evenimentelor prin contestarea întemeierii obiective, a semnificației general-umane ale acestora. Filozoful și psihologul american
W. James a descris pragmatismul său ca
r.; gândirea postmodernă pledează în multe cazuri pentru
r. R. cultural = teorie potrivit căreia culturile sunt incomensurabile întrucât viziunile lor asupra lumii sunt bazate pe premisele și limbaje foarte diferite. ♦ Relativitate.
relativism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RELATIVÍSM s. n. Doctrină potrivit căreia nu există standarde universale în chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere al subiectului. ♦ Relativitate. — Din
fr. relativisme.