reintegrație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REINTEGRÁȚIE,reintegrații, s. f. Reintegrare. [Var.: reintegrațiúne s. f.] – Din fr. réintégration.
reintegrație(Dicționar de neologisme, 1986) REINTEGRÁȚIEs.f. Reintegrare. [Gen. -iei, var. reintegrațiune s.f. / < lat. reintegratio, fr. réintégration].
reintegrație(Marele dicționar de neologisme, 2000) REINTEGRÁȚIEs. f. reintegrare. (< fr. réintégration)
reintegrație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) reintegráție(-te-gra-ți-e) s. f., art. reintegráția(-ți-a), g.-d. art. reintegráției; pl. reintegráții, art. reintegráțiile(-ți-i-)
reintegrație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REINTEGRÁȚIE,reintegrații, s. f. Reintegrare. [Var.: reintegrațiúne s. f.] — Din fr. réintégration.