reintegra - explicat in DEX

reintegra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A restabili pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; a repune pe cineva în drepturile sale. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintégrer.

reintegra (Dicționar de neologisme, 1986)
REINTEGRÁ vb. I. tr. A pune din nou (pe cineva) într-un post, în drepturile sale. [Cf. fr. réintégrer, lat. reintegrare].

reintegra (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REINTEGRÁ vb. I. tr. a repune (pe cineva) în drepturi, într-un post etc.; a restabili. II. tr., refl. a (se) include, a (se) reîntoarce în familie, în societate; a (se) omogeniza, a (se) contopi. (< fr. réintégrer, lat. reintegrare)

reintegra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. — Din fr. réintegrer.

reintegrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reintegrà v. a restabili pe cineva în posesiunea unui lucru de care fusese despuiat.