reintegrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de
a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. –
V. reintegra.reintegrare (Dicționar de neologisme, 1986)REINTEGRÁRE s.f. Acțiunea de a reintegra și rezultatul ei; repunere într-o funcție, într-un grad etc.; reintegrație. [<
reintegra].
reintegrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reintegráre (-te-gra-) s. f.,
g.-d. art. reintegrắrii; pl. reintegrắrireintegrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de
a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. —
V. reintegra.