reincarnație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REINCARNÁȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare.
V. metempsihoză. [
Pr.:
re-in-] – Din
fr. réincarnation.reincarnație (Dicționar de neologisme, 1986)REINCARNÁȚIE s.f. Reincarnare. [Gen.
-iei. / cf. fr.
réincarnation].
reincarnație (Marele dicționar de neologisme, 2000)REINCARNÁȚIE s. f. reincarnare; metempsihoză. (< fr.
réincarnation)
reincarnație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reincarnáție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. reincarnáția (-ți-a), g.-d. art. reincarnáției; pl. reincarnáții, art. reincarnáțiile (-ți-i-)reincarnație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REINCARNÁȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. — Din
fr. réincarnation.