reincarna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REINCARNÁ, reincarnez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) incarna din nou. ♦
Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [
Pr.:
re-in-. –
Var.:
reîncarná vb. I] – Din
fr. réincarner.reincarna (Dicționar de neologisme, 1986)REINCARNÁ vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron.
re-in-, var.
reîncarna vb. I. / cf. fr.
réincarner].
reincarna (Marele dicționar de neologisme, 2000)REINCARNÁ vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr.
réincarner)
reincarna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!reincarná/reîncarná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
reincarneáză/reîncarneázăreincarna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REINCARNÁ, reincarnez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) incarna din nou. ♦
Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [
Var.:
reîncarná vb. I] — Din
fr. réincarner.