regurgitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. – Din
fr. régurgitation.regurgitație (Dicționar de neologisme, 1986)REGURGITÁȚIE s.f. Întoarcere în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. [Gen.
-iei, var.
regurgitațiune s.f. / < fr.
regurgitation].
regurgitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGURGITÁȚIE s. f. 1. regurgitare. 2. încărcare cu apă până la revărsare. (< fr.
régurgitation)
regurgitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regurgitáție (-ți-e) s. f.,
art. regurgitáția (-ți-a), g.-d. art. regurgitáției; pl. regurgitáții, art. regurgitáțiile (-ți-i-)regurgitație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGURGITÁȚIE, regurgitații, s. f. Revenire în gură a alimentelor din stomac sau esofag, care are loc fără efort de vomă. — Din
fr. régurgitation.