regurgita - explicat in DEX

regurgita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

regurgita (Dicționar de neologisme, 1986)
REGURGITÁ vb. I. intr. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. [P.i. -tez. / < fr. régurgiter].

regurgita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REGURGITÁ vb. intr. a-i veni cuiva alimentele ingerate din stomac sau esofag în gură, fără efort de vomă. (< fr. régurgiter)

regurgita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. — Din fr. régurgiter.