regesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal
2. ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. –
Rege +
suf. -esc.regesc (Dicționaru limbii românești, 1939)*regésc, -eáscă adj. (d.
rege. Formațiune rom.). Regal:
corona regească. Fig. Ca de rege, bun, mare, frumos:
prînz regesc, salon regesc.regesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)regésc adj. m.,
f. regeáscă; pl. m. și
f. regéștiregesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)regesc a.
1. ce ține de un rege:
putere regească; 2. fig. superior.
regesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal
2. ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. —
Rege +
suf. -esc.