regicid - explicat in DEX

regicid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., regiciduri, s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. – Din fr. régicide, lat. regicida.

regicid (Dicționar de neologisme, 1986)
REGICÍD, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a ucis un rege; asasin, ucigaș al unui rege. // s.n. Asasinarea unui rege. [< fr. régicide, cf. lat. rex – rege, caedere – a ucide].

regicid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REGICÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a ucis un rege. II. s. n. asasinare a unui rege. (< fr. régicide, lat. regicida)

regicid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*regicíd, -ă s. (mlat. regicida, după parricida, paricid, d. rex, regis, rege, și occidere, a ucide. V. infanti-cid). Ucigașu unuĭ suveran: regicidu Ravaillac. Adj. O mînă regicidă. Pl. Aceĭa care aŭ votat condamnarea luĭ Ludovic XVI: regiciziĭ aŭ fost exilațĭ de a doŭa Restaurațiune. S. n., pl. e. Regicidiŭ.

regicid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regicíd¹ adj. m., s. m., pl. regicízi; adj. f., s. f. regicídă, pl. regicíde

regicid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!regicíd² s. n., pl. regicíde

regicid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
regicid m. ucigașul unui rege. ║ n. asasinarea unui rege.

regicid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REGICÍD, -Ă, regicizi, -de, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a asasinat un rege. 2. S. n. Faptul de a asasina un rege; asasinarea unui rege. — Din fr. régicide, lat. regicida.