regenerativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. – Din
fr. régénératif.regenerativ (Dicționar de neologisme, 1986)REGENERATÍV, -Ă adj. Care are proprietatea de a regenera; regenerator. [< fr.
régénératif].
regenerativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)REGENERATÍV, -Ă adj. care are proprietatea de a regenera. (< fr.
régénératif)
regenerativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REGENERATÍV, -Ă, regenerativi, -e, adj. Care se poate regenera; regenerabil. — Din
fr. regeneratif.