regeal - explicat in DEX

regeal (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
regeál, regeáli, s.m. (înv.) mare demnitar al Porții otomane.

regeal (Dicționaru limbii românești, 1939)
regeál (ea dift.) m., pl. lĭ (turc. rical, pl. d. ar. reğul, om; bgr. ridzali, scris -tzáli, ministru, consilier; alb. riğal, avocat, bg. sîrb. „slujbaș”). Vechĭ. Ministru turcesc, maĭ ales dintre primiĭ treĭ (de interne și războĭ, de externe și șefu ceaușilor și al polițiiĭ). – Și col. n., pl. e și urĭ, miniștriĭ sultanuluĭ. Și răgeal, regeal ș regealîc, pl. urĭ.

regeal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
regeál (înv.) (-geal) s. m., pl. regeáli

regeal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
regeal n. od., mare demnitar al Porții: elciii aleargă pe capete pe la toate regealele GHICA. [Turc. RIDJAL].