refugiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de
a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc.
2. Loc de scăpare, de adăpostire în fața unei primejdii sau a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦
Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. – Din
fr. refuge, lat. refugium.refugiu (Dicționar de neologisme, 1986)REFÚGIU s.n. 1. Faptul de a se refugia; timpul petrecut într-un loc ca refugiat.
2. Loc de scăpare, de adăpost împotriva unei primejdii, a unei neplăceri; adăpost, azil. ♦ (
Fig.) Consolare, mângâiere.
3. Loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor, pentru a ușura urcarea în tramvaie etc. [Pron.
-giu. / < lat.
refugium, cf. fr.
refuge].
refugiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFÚGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat. 2. loc de scăpare, de adăpost în fața unei primejdii; azil. ◊ (fig.) consolare, mângâiere. ◊ loc izolat, liniștit, în care se retrage cineva. ◊ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor. 4. construcție pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpiniști în cursul unei ascensiuni. (< fr.
refuge, lat.
refugium)
refugiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*refúgiŭ n. (lat.
refugium, d.
refúgere, a fugi, a se retrage. V.
subterfugiŭ). Azil, loc de scăpare:
mînăstirea e refugiu celor dezgustațĭ de deșertăciunea lumiĭ. Demostene și Anibal aŭ căutat refugiŭ în moarte. Înălțătură (trotuar izolat, prispă) pe care se refugiază trecătoriiĭ ca să nu fie călcațĭ de vehicule.
refugiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)refúgiu [
giu pron. giu]
s. n.,
art. refúgiul; pl. refúgii, art. refúgiile (-gi-i-)refugiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REFÚGIU (‹
fr.,
lat.)
s. n. 1. Faptul de a se refugia; perioadă petrecută într-un loc ca refugiat.
2. Loc de adăpostire în caz de pericol; adăpost, azil. ♦
Fig. Consolare, mângâiere. ♦ Platformă având înălțimea unui trotuar, amenajată în partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unor piețe, pentru a ușura traversările de către pietoni, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. ◊
R. glaciar = arie cu condiții climatice mai blânde, unde și-au găsit adăpost diverse specii de plante și animale în timpul glaciației cuaternare, de unde au revenit și au repopulat zona temperată o dată cu încălzirea climatică din Holocen.
R. ornitologic, arie de mici dimensiuni, care permite buna desfășurare a vieții păsărilor, în special a celor migratoare. De obicei sunt locuri de cuibărit, unele ocrotind colonii mari, fie ale anumitor specii de păsări ca pelicani, egrete, călifari, fie mixte; în prezent acestea sunt în mare măsură incluse în arii de protecție specială avifaunistică sau în situri Ramsar.
R. turistic, construcție simplă, cu grad redus de confort, din masive muntoase cu trasee lungi și dificile. Oferă turiștilor posibilități de adăpost în caz de intemperii sau atunci când nu pot ajunge la timp până la o cabană.
refugiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)refugiu n.
1. loc de scăpare:
acest proscris caută un refugiu; 2. fig. persoană la care se recurge.
refugiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFÚGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de
a se refugia; timp petrecut ca refugiat într-un anumit loc.
2. Loc de adăpostire în caz de pericol; adăpost, azil. ♦
Fig. Consolare, alinare, mângâiere. ♦ Platformă ridicată și amenajată ca un trotuar, pe partea carosabilă a căilor de circulație cu trafic intens sau în mijlocul unei piețe, pentru a ușura reglementarea circulației, traversarea străzii, urcarea sau coborârea din vehiculele de transport în comun etc. — Din
fr. refuge, lat. refugium.