refugia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFUGIÁ, refugiez, vb. I.
Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau a unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva: a se pune la adăpost. ♦
Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [
Pr.:
-gi-a] – Din
fr. réfugier.refugia (Dicționar de neologisme, 1986)REFUGIÁ vb. I. refl. A fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ♦ (
Fig.) A se retrage într-un loc ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pron.
-gi-a, p.i.
-iez, 3, 6
-iază, ger.
-iind, var.
refugii vb. IV. / < fr.
réfugier].
refugia (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFUGIÁ vb. refl. a fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ◊ (fig.) a se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomot. (< fr.
réfugier)
refugia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl.,
ind. prez. 3
se refugiáză, 1
pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3
să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)refugià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)refugià v.
1. a se retrage undeva spre a fi în siguranță;
2. fig. a recurge la.
refugia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFUGIÁ, refugiez, vb. I.
Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦
Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [
Pr.: -
gi-a] — Din
fr. réfugier.