refugiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFUGIÉRE, refugieri, s. f. Acțiunea de
a se refugia; refugiu (
1). [
Pr.: -gi-e-] –
V. refugia.refugiere (Dicționar de neologisme, 1986)REFUGIÉRE s.f. Faptul de a se refugia; refugiu (1). [Pron.
-gi-e-. / <
refugia].
refugiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*refugiére (-gi-e-) s. f.,
g.-d. art. refugiérii; pl. refugiérirefugiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFUGIÉRE, refugieri, s. f. Acțiunea de
a se refugia; refugiu (
1). [
Pr.: -
gi-e-]
—
V. refugia.