refrigerație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFRIGERÁȚIE, refrigerații, s. f. Refrigerare. ♦ (
Med.) Metodă care constă în răcirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei porțiuni limitate de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al aparatelor refrigerente, în scop anestezic sau terapeutic. – Din
fr. réfrigération.refrigerație (Dicționar de neologisme, 1986)REFRIGERÁȚIE s.f. Răcire; înghețare; refrigerare; scădere artificială a temperaturii cu ajutorul unei instalații frigorifice. ♦ (
Med.) Metodă chirurgicală de răcire în scop anestezic sau terapeutic a unui membru ori a unei porțiuni de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al unui aparat refrigerent. [Gen.
-iei, var.
refrigerațiune s.f. / cf. fr.
réfrigération, lat.
refrigeratio].
refrigerație (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFRIGERÁȚIE s. f. 1. refrigerare. 2. metodă chirurgicală de răcire în scop anestezic sau terapeutic a unui membru, a unei porțiuni de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al unui aparat refrigerent. (< fr.
réfrigération, lat.
refrigeratio)
refrigerație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)refrigeráție (re-fri-, -ți-e) s. f.,
art. refrigeráția (-ți-a), g.-d. art. refrigeráției; pl. refrigeráții, art. referigeráțiile (-ți-i-)refrigerație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFRIGERÁȚIE, refrigerații, s. f. Refrigerare. ♦ (
Med.) Metodă care constă în răcirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei porțiuni limitate de tegument cu ajutorul pungilor de gheață sau al aparatelor refrigerente, în scop anestezic sau terapeutic. — Din
fr. réfrigeration.