refren - explicat in DEX

refren (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec, în general pe aceeași linie melodică. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. (Depr.) Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pr. și: refrenuri] – Din fr. refrain.

refren (Dicționar de neologisme, 1986)
REFRÉN s.n. Vers (sau grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. ♦ Secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori; frântură de melodie care se repetă într-un cântec. ♦ (Fig.) Frază repetată stereotip. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. réfrain, cf. lat. refringere – a rupe].

refren (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFRÉN s. n. 1. vers (grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. 2. frază muzicală care se repetă după fiecare cuplet al unui cântec. ◊ secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori. 3. (fig.) cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. (< fr. refrain)

refren (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
refrén (refrénuri), s. n. – Cuvînt, vers, strofă care se repetă. – Fr. refrain.

refren (Dicționaru limbii românești, 1939)
*refrén n., pl. e și urĭ (fr. refrain, alterat din refrait, part. d. vfr. re-fraindre, a frînge. V. frîng). Vers orĭ versurĭ care se repetă după fie-care strofă saŭ după maĭ multe versurĭ. Fig. Vorbă repetată des: „Jos cĭocoiĭ” e refrenu cu care demagogiĭ amăgesc poporu. V. pripeală 2.

refren (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
refrén (re-fren) s. n., pl. refréne

refren (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
refren n. 1. vers ce revine la sfârșitul fiecării strofe; 2. fig. vorbă ce se repetă mereu (= fr. refrein).

refren (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFRÉN, refrene, s. n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiție, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârșitul cupletelor unui cântec. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pl. și: refrenuri] — Din fr. refrain.