refrangibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. – Din
fr. réfrangible.refrangibil (Dicționar de neologisme, 1986)REFRANGÍBIL, -Ă adj. Care se poate refracta. [Cf. fr.
réfrangible].
refrangibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REFRANGÍBIL, -Ă adj. care se poate refracta. (< fr.
réfrangible)
refrangibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*refrangíbil, -ă adj. (fr.
refrangible, engl.
refrangible, format d. lat.
refrángere îld.
refringere, a răsfrînge).
Fiz. Supus refracțiuniĭ, care se răsfrînge:
razele violete-s cele maĭ refrangibile. – Maĭ corect ar fi
refringibil.refrangibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)refrangíbil (rar)
(re-fran-) adj. m.,
pl. refrangíbili; f. refrangíbilă, pl. refrangíbilerefrangibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REFRANGÍBIL, -Ă, refrangibili, -e, adj. (Rar) Care se poate refracta. — Din
fr. réfrangible.