reedità - explicat in DEX

reedita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.

reedita (Dicționar de neologisme, 1986)
REEDITÁ vb. I. tr. 1. A retipări, a publica o carte etc. într-o nouă ediție. 2. (Fig.) A repune în circulație, a readuce în discuție (o idee, o concepție etc.). [Cf. fr. rééditer].

reedita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REEDÍTÁ vb. tr. 1. a edita din nou, a publica într-o nouă ediție; a retipări. 2. (fig.) a readuce în discuție. (< fr. rééditer)

reedita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reeditá (a ~) vb., ind. prez. 3 reediteáză

reedita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediție o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediție a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuție, a pune din nou în circulație, a relua, a repeta o idee, o concepție etc. (greșită). [Pr.: re-e-] — Din fr. réediter.

reedità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reedità v. 1 a face o nouă edițiune a unei opere; 2. a repeta din nou un lucru.