reeditare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de
a reedita și rezultatul ei; retipărire. –
V. reedita.reeditare (Dicționar de neologisme, 1986)REEDITÁRE s.f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei. [<
reedita].
reeditare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reeditáre s. f.,
g.-d. art. reeditắrii; pl. reeditắrireeditare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REEDITÁRE, reeditări, s. f. Acțiunea de
a reedita și rezultatul ei; retipărire. —
V. reedita.