redacțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDACȚIÚNE s. f. v. redacție.redacțiune (Dicționar de neologisme, 1986)REDACȚIÚNE s.f. v.
redacție.
redacțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*redacțiúne f. (lat.
redáctio, -ónis, d.
red-igere, -áctum, a reduce la, a da formă de. V.
acțiune). Acțiunea de a redacta. Lucru redactat, forma lucruluĭ redactat:
asta e prima redacțiune (maĭ des
redactare)
a articululuĭ. Totalitatea redactorilor unuĭ ziar:
se adunase toată redacțiunea. Bĭurou redactorilor, cancelaria unuĭ ziar:
redacțiunea Universuluĭ. – Ob.
redácție (rus.
redákciĭa).
redacțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDACȚIÚNE s. f. v. redacție.redacțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)redacți(un)e f.
1. acțiunea de a redija;
2. lucru redijat:
prima redacțiune; 3. toți redactorii unui ziar;
4. biuroul redactorilor:
a merge la redacție.