recuzitor - explicat in DEX

recuzitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. – Din germ. Requisiteur.

recuzitor (Dicționar de neologisme, 1986)
RECUZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cei care procură și păstrează recuzita unui teatru sau a unui studio cinematografic. [< recuzită + -or].

recuzitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECUZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care procură și păstrează recuzita unui teatru, a unui studio cinematografic. (< germ. Requisiteur)

recuzitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recuzitór s. m., pl. recuzitóri

recuzitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECUZITÓR, -OÁRE, recuzitori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu procurarea și păstrarea recuzitei unui teatru sau a unui studio cinematografic. — Din germ. Requisiteur.