redacta - explicat in DEX

redacta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. – Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).

redacta (Dicționar de neologisme, 1986)
REDACTÁ vb. I. tr. 1. A compune, a formula în scris (un act, un studiu etc.). 2. A îndruma și a organiza conținutul unei publicații (periodice). [< redactor, cf. lat. redactum, fr. rédaction].

redacta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REDACTÁ vb. tr. 1. a compune, a formula în scris (un act, un studiu etc.). 2. a pregăti (la un ziar, la o editură) pentru publicare manuscrisele. (< redactor)

redacta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
redactá (redactéz, redactát), vb. – A compune, a elabora. Format după lat. redactum, ca și contracta după contractum, cf. sp. redactar. Este dubletul lui redija, vb., din fr. rédiger. – Der. redactor, s. m.; redacți(un)e, s. f.

redacta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
redactá (a ~) vb., ind. prez. 3 redacteáză

redacta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REDACTÁ, redactez, vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. — Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).