redacție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REDÁCȚIE, redacții, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc.
2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicație, o scriere. [
Var.: (
înv.)
redacțiúne s. f.] – Din
fr. rédaction.redacție (Dicționar de neologisme, 1986)REDÁCȚIE s.f. 1. Colectiv de redactori care lucrează la un ziar, la o revistă, într-o editură etc. ♦ Local unde sunt instalate birourile redactorilor unei reviste, unui ziar etc.
2. Redactare. [Gen.
-iei, var.
redacțiune s.f. / cf. fr.
rédaction].
redacție (Marele dicționar de neologisme, 2000)REDÁCȚIE s. f. colectiv de redactori ai unui ziar, ai unei edituri; birourile acestora. (< fr.
rédaction)
redacție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)redácție (-ți-e) s. f.,
art. redácția (-ți-a), g.-d. art. redácției; pl. redácții, art. redácțiile (-ți-i-)redacție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REDÁCȚIE, redacții, s. f. 1. Colectiv de redactori care lucrează lá un ziar, la o revistă etc.; localul în care se găsesc birourile redactorilor unui ziar, ai unei reviste etc.
2. Redactare; felul, forma în care este redactată o publicație, o scriere. [
Var.: (
înv.)
redacțiúne s. f.] — Din
fr. rédaction.