recuzită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECUZÍTĂ, recuzite, s. f. Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la
montarea unui spectacol sau a unui film. – Din
germ. Requisit.recuzită (Dicționar de neologisme, 1986)RECUZÍTĂ s.f. Totalitatea obiectelor cu care se montează o piesă de teatru, un film etc. V.
butaforie. ♦ Totalitatea obiectelor specifice unei sfere de activitate sau a ideilor unui sistem. [< germ.
Requisit].
recuzită (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECUZÍTĂ s. f. 1. totalitatea accesoriilor cu care se montează o piesă de teatru, un film etc. 2. totalitatea obiectelor specifice unei sfere de activitate. (< germ.
Requisit)
recuzită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recuzítă s. f.,
g.-d. art. recuzítei; pl. recuzíterecuzită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECUZÍTĂ, recuzite, s. f. Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la montarea unui spectacol sau a unui film. — Din
germ. Requisit.