rectitudine - explicat in DEX

rectitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECTITÚDINE, rectitudini, s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate: sinceritate. – Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude.

rectitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
RECTITÚDINE s.f. 1. Starea, calitatea unei linii drepte. 2. (Fig.) Spirit de dreptate; sinceritate. ♦ Conformitate cu rațiunea, morala, datoria. [Cf. fr. rectitude, lat. rectitudo, it. rectitudine].

rectitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECTITÚDINE s. f. 1. însușirea unei linii drepte. 2. (fig.) conformitate cu rațiunea, morala, datoria. (< fr. rectitude, lat. rectitudo)

rectitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rectitúdine f. (lat. rectitúdo, -údinis, d. rectus, drept. V. co-rectitudine). Calitatea de a fi în linie dreaptă. Fig. Calitatea de a fi conform adevăratelor principiĭ (rațiuniĭ sănătoase): rectitudine de judecată. Corectitudine, justeță (la aparatu fotografic).

rectitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rectitúdine (livr.) s. f., g.-d. art. rectitúdinii

rectitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rectitudine f. 1. ceeace-i în linie dreaptă; 2. fig. ceeace-i conform cu rațiunea, cu morala.

rectitudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECTITUDÍNE s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate; sinceritate. — Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude.