record - explicat in DEX

record (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECÓRD, recorduri, s. n. Rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; p. gener. realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în... – Din fr. record.

record (Dicționar de neologisme, 1986)
RECÓRD s.n. Performanță constatată oficial care întrece toate rezultatele obținute până la o anumită dată în competițiile de același gen. ♦ A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). [< fr., engl. record].

record (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECÓRD I. s. n. 1. performanță constatată oficial, care întrece toate rezultatele obținute până la o anumită dată în competițiile de același gen. 2. rezultat superior celor obșinute anterior. II. adj. care constituie un nivel superior, excepțional. (< fr. record)

record (Dicționaru limbii românești, 1939)
*recórd n., pl. urĭ (fr. record, d. engl. record, care vine d. vfr. record, rechemare, recorder, lat. re-córdor, -ári, a aduce aminte). Mențiunea celuĭ maĭ mare grad ajuns într´o întrecere: recordu ĭuțeliĭ, al ĭeftinătățiĭ [!]. V. performanță și concurență.

record (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recórd s. n., pl. recórduri

record (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
record n. (termen de sport) calitatea unui concurent care întrece pe ceilalți: el deține recordul de 50 kilometri pe oră.

record (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECÓRD, recorduri, s. n. Rezultat realizat într-o competiție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță, omologată de o persoană juridică; p. gener. realizare maximă, performanță supremă obținută într-un domeniu de activitate, într-o acțiune etc. ◊ Expr. A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). A ține (sau a deține) un record = a păstra un record obținut; a fi neîntrecut în... — Din fr. record.