recopia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECOPIÁ, recopiez, vb. I.
Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [
Pr.:
-pi-a] – Din
fr. recopier.recopia (Dicționar de neologisme, 1986)RECOPIÁ vb. I. tr. A copia din nou, a face o copie nouă. [Pron.
-pi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / cf. fr.
recopier].
recopia (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECOPIÁ vb. tr. a copia din nou un text, un act etc. (< fr.
recopier)
recopia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recopiá (a ~) (-pi-a) vb.,
ind. prez. 3
recopiáză, 1
pl. recopiém (-pi-em); conj. prez. 3
să recopiéze; ger. recopiínd (-pi-ind)recopia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECOPIÁ, recopiez, vb. I.
Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [
Pr.: -
pi-a] — Din
fr. recopier.