recondiționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I.
Tranz. (
Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.);
p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [
Pr.:
-ți-o-] –
Re1- +
condiționa. Cf. fr. reconditionner.recondiționa (Dicționar de neologisme, 1986)RECONDIȚIONÁ vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
reconditionner].
recondiționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECONDIȚIONÁ vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare, a repara. (< fr.
reconditionner)
recondiționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb.,
ind. prez. 3
recondiționeázărecondiționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I.
Tranz. (
Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.);
p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [
Pr.: -
ți-o-] —
Pref. re- +
condiționa. Cf. fr. reconditionner.