recondiționa - explicat in DEX

recondiționa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Re¹- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

recondiționa (Dicționar de neologisme, 1986)
RECONDIȚIONÁ vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron. -ți-o-. / < fr. reconditionner].

recondiționa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECONDIȚIONÁ vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare, a repara. (< fr. reconditionner)

recondiționa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recon­dițio­neáză

recondiționa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] — Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.