recombina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECOMBINÁ, recombin, vb. I.
Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦
Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din
fr. recombiner.recombina (Dicționar de neologisme, 1986)RECOMBINÁ vb. I. tr. A combina din nou. [Cf. it.
ricombinare].
recombina (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECOMBINÁ vb. tr. a combina din nou. (< fr.
recombiner)
recombina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recombiná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
recombínărecombina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECOMBINÁ, recombín, vb. I.
Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦
Refl. recipr. ♦ A realiza o recombinare. — Din
fr. recombiner.