reclamație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (
concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. [
Var.: (
înv.)
reclamațiúne, (
pop.)
lăcrămáție s. f.] – Din
fr. réclamation.reclamație (Dicționar de neologisme, 1986)RECLAMÁȚIE s.f. Faptul de a reclama; petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. [Gen.
-iei, var.
reclamațiune s.f. / cf. fr.
réclamation, lat.
reclamatio].
reclamație (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECLAMÁȚIE s. f. petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. (< fr.
réclamation)
reclamație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reclamáție (re-cla-, -ți-e) s. f.,
art. reclamáția (-ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (-ți-i-)reclamație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de
a reclama; (
concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (
Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [
Var.: (
înv.)
reclamațiúne, (
pop.)
lăcrămáție s. f.] — Din
fr. réclamation.