reclamant - explicat in DEX

reclamant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care se adresează justiției pentru a i se recunoaște un drept, pentru a obține repararea unei pagube etc. – Din fr. réclamant.

reclamant (Dicționar de neologisme, 1986)
RECLAMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care reclamă în fața justiției (recunoașterea unui drept). [< fr. réclamant].

reclamant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECLAMÁNT, -Ă s. m. f. cel care face o reclamație; (jur.) cel care se adresează justiției. (< fr. réclamant)

reclamant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reclamánt, -ă adj. și s. (fr. réclamant; lat. reclámans, -ántis. Jur. Care reclamă, care face o reclamațiune contra cuĭva: a liniști niște reclamanțĭ. V. pîrîș.

reclamant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reclamánt (re-cla-) s. m., pl. reclamánți

reclamant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reclamant m. cel ce face o reclamațiune.

reclamant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. — Din fr. réclamant.