reciti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECITÍ, recitesc, vb. IV.
Tranz. A citi din nou același text. –
Re1- +
citi (după
fr. relire).
reciti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recití (a ~) vb., ind
prez. 1
sg. și 3
pl. recitésc, imperf. 3
sg. reciteá; conj. prez. 3
să reciteáscărecitì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recitì v. a citi din nou.
reciti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECITÍ, recitesc, vb. IV.
Tranz. A citi din nou același text. —
Pref. re- +
citi (după
fr. relire).