recidivare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECIDIVÁRE, recidivări, s. f. Acțiunea de
a recidiva și rezultatul ei. –
V. recidiva.recidivare (Dicționar de neologisme, 1986)RECIDIVÁRE s.f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. [<
recidiva].
recidivare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*recidiváre s. f.,
g.-d. art. recidivắrii; pl. recidivắrirecidivare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECIDIVÁRE, recidivări, s. f. Acțiunea de
a recidiva și rezultatul ei. —
V. recidiva.