rechema (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECHEMÁ, rechem, vb. I.
Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦
Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦
Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. –
Re1- +
chema.rechema (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rechemá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
recheámă; conj. prez. 3
să rechémerechemà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rechemà v.
1. a chema din nou;
2. a face să revie un ambasador.
rechema (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECHEMÁ, rechém, vb. I.
Tranz. A chema înapoi, a chema din nou. ♦
Fig. A-și reaminti, a evoca o imagine, o întâmplare trecută etc. ♦
Fig. (Rar) A trezi (la realitate); a dezmetici. ♦ A revoca din funcție un ambasador, un ministru, chemându-L înapoi în țară. —
Pref. re- +
chema.