recesiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. (Rar) Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras. – Din
fr. récessif.recesiv (Dicționar de neologisme, 1986)RECESÍV, -Ă adj. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; care există în stare latentă; retras. ◊
Caracter recesiv = caracter ereditar sau genă care nu se manifestă decât în absența genei contrare, dominante. [< fr.
récessif].
recesiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECESÍV, -Ă adj. pe cale de a dispărea; care există în stare latentă. ♦ caracter ~ = caracter ereditar sau genă care nu se manifestă decât în absența genei contrare, dominante. (< fr.
récessif)
recesiv (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RECESÍV, -Ă (‹
fr.)
adj. 1. (
GENET.) (Despre o însușire determinată genetic a unuia dintre părinți) Care este mascată la urmași de însușirea dominantă sau alternativă corespondentă de la celălalt părinte, deci nu se manifestă la heterozigoți în
F1 (prima generație de urmași) dar poate să apară în generațiile următoare dacă ambii părinți sunt purtători ai genei respective (de
ex. la om gena care determină culoarea albastră a ochilor este recesivă).
2. Care dă îndărăt, care este pe cale de a dispărea; care există în stare latentă.
recesiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recesív adj. m.,
pl. recesívi; f. recesívă, pl. recesíverecesiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECESÍV, -Ă, recesivi, -e, adj. 1. Care dă îndărăt, pe cale de a dispărea; retras.
2. (
Genet.; despre o însușire a unuia dintre părinți) Care este mascat la urmași sau la hibrizi de însușirea dominantă de la celălalt părinte și nu se manifestă în prima generație de urmași, dar poate să apară în generațiile următoare. — Din
fr. récessif.