recent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. – Din
fr. récent, lat. recens, -ntis.recent (Dicționar de neologisme, 1986)RECÉNT, -Ă adj. Petrecut, apărut de curând; nou, de curând, proaspăt, ultim. [< fr.
récent, it.
recente].
recent (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECÉNT, -Ă adj. petrecut, apărut de curând; nou, proaspăt. (< fr.
récent, lat.
recens)
recent (Dicționaru limbii românești, 1939)*recent, -ă adj. (lat.
récens, -éntis. V.
rece). Noŭ, de curînd:
o descoperire recentă. Adv.
O carte recent apărută.recent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recént adj. m.,
pl. recénți; f. recéntă, pl. recénterecent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recent a. făcut sau venit de curănd:
scrisoare recentă.recent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECÉNT, -Ă, recenți, -te, adj. Care s-a petrecut, s-a întâmplat, a apărut de curând; care datează de puțină vreme; nou, proaspăt. — Din
fr. rećent, lat. recens, -ntis.