recela - explicat in DEX

recela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. – Din fr. receler.

recela (Dicționar de neologisme, 1986)
RECELÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ refl. A se ascunde, a se refugia. [< fr. receler].

recela (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECELÁ vb. I. tr. a păstra și a ascunde de cineva un obiect furat. ◊ a sustrage de la cercetările justiției pe cineva. II. refl. a se ascunde, a se refugia. (< fr. receler)

recela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recelá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 receleáză

recela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECELÁ, recelez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păstra și a ascunde un obiect furat de altul. ♦ A sustrage de la cercetările justiției pe cineva. ♦ Refl. A se ascunde, a se refugia. — Din fr. receler.