recarburare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de
a recarbura și rezultatul ei. –
V. recarbura.recarburare (Dicționar de neologisme, 1986)RECARBURÁRE s.f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. [<
recarbura].
recarburare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recarburáre s. f.,
g.-d. art. recarburắrii; pl. recarburắrirecarburare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de
a recarbura și rezultatul ei. –
V. recarbura.