recarbura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECARBURÁ, recarburez, vb. I.
Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. – Din
fr. recarburer.recarbura (Dicționar de neologisme, 1986)RECARBURÁ vb. I. tr. A mări procentul de carbon al unui oțel în timpul fabricării când acesta a pierdut carbon sub limita prescrisă. [< fr.
recarburer].
recarbura (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECARBURÁ vb. tr. a mări procentul de carbon al unui oțel în timpul elaborării, când acesta a pierdut carbon sub limita prescrisă. (< fr.
recarburer)
recarbura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recarburá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
recarbureázărecarbura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECARBURÁ, recarburez, vb. I.
Tranz. A mări procentul în carbon al unui oțel care în timpul elaborării a pierdut carbon sub limita prescrisă. — Din
fr. recarburer.