recalificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECALIFICÁRE, recalificări, s. f. 1. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită.
2. Probă suplimentară pe care o susține o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiție sportivă. –
V. recalifica.recalificare (Dicționar de neologisme, 1986)RECALIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) recalifica; (
concr.) calificare nou obținută. [<
recalifica].
recalificare (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECALIFICÁRE s. f. 1. pregătire în vederea unei noi profesiuni. 2. (sport) probă susținută de un sportiv, de o echipă pentru a se califica mai departe într-o competiție. (< recalifica)
recalificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recalificáre s. f.,
g.-d. art. recalificắrii; pl. recalificắrirecalificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECALIFICÁRE, recalificări, s. f. 1. Pregătire, instruire în vederea obținerii unei noi calificări profesionale, a unei noi meserii; calificare nou dobândită.
2. Probă suplimentară pe care o susține o persoană sau o echipă (care a ratat calificarea în prima tentativă făcută) pentru a se putea califica mai departe într-o competiție sportivă. —
V. recalifica.