recalibra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I.
Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) –
Re1- +
calibra. Cf. fr. recalibrage.recalibra (Dicționar de neologisme, 1986)RECALIBRÁ vb. I. tr. A calibra din nou (o piesă, o țeavă de armă etc.). [< fr.
recalibrer].
recalibra (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECALIBRÁ vb. tr. a calibra din nou (o piesă, o țeavă de armă etc.). (< fr.
recalibrer)
recalibra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recalibrá (a ~) (-li-bra) vb.,
ind. prez. 3
recalibreázărecalibra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECALIBRÁ, recalibrez, vb. I.
Tranz. A calibra din nou (o piesă, o armă, o țeavă etc.) —
Pref. re- +
calibra. Cf. fr. recalibrage.