recalibrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECALIBRÁRE, recalibrări, s. f. Acțiunea de
a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. –
V. recalibra.recalibrare (Dicționar de neologisme, 1986)RECALIBRÁRE s.f. Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei. [<
recalibra].
recalibrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recalibráre (-li-bra) s. f.,
g.-d. art. recalibrắrii; pl. recalibrắrirecalibrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECALIBRÁRE, recalibrări, s. f. Acțiunea de
a recalibra și rezultatul ei; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele, dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială. —
V. recalibra.