recalescență - explicat in DEX

recalescență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. – Din fr. recalescence.

recalescență (Dicționar de neologisme, 1986)
RECALESCÉNȚĂ s.f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. [< fr. recalescence].

recalescență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECALESCENȚĂ s. f. creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. (< fr. recalescence)

recalescență (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RECALESCÉNȚĂ (‹ fr. {i}; {s} re¹ + lat. calescere „a se încălzi”) s. f. (METAL.) Creșterea spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. Se poate observa la solificarea metalelor, la producerea transformărilor în stare solidă (transformări polimorfice, eutectoide etc.) și la subrăciri mari, când căldura latentă de transformare se degajează brusc, ridicând temperatura cu câteva grade.

recalescență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recalescénță s. f., g.-d. art. recalescénței

recalescență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECALESCÉNȚĂ s. f. Creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire, care se manifestă vizibil printr-o licărire a metalului. — Din fr. recalescence.