recăpăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I.
Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. –
Re1- +
căpăta.recăpăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recăpătá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. recápăt, 2
sg. recápeți, 3
recápătă, 1
pl. recăpătắm; conj. prez. 3
să recápeterecăpăta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I.
Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. —
Pref. re- +
căpăta.recăpătà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recăpătà v. a căpăta din nou.