recăpăta - explicat in DEX

recăpăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Re¹- + căpăta.

recăpăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recăpătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recápăt, 2 sg. recápeți, 3 recápătă, 1 pl. recăpătắm; conj. prez. 3 să recápete

recăpăta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECĂPĂTÁ, recápăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. — Pref. re- + căpăta.

recăpătà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
recăpătà v. a căpăta din nou.