rec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REC, recuri, s. n. Drug, bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). – Din
germ. Reck.rec (Dicționar de neologisme, 1986)REC s.n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). [Pl.
-curi. / < germ.
Reck].
rec (Marele dicționar de neologisme, 2000)REC s. n. bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). (< germ.
Reck)
rec (Dicționaru limbii românești, 1939)*rec n., pl.
uri (germ.
reck). Drug fix, bară fixă, fus (de făcut exercițiĭ gimnastice).
rec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rec s. n.,
pl. récurirec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REC, recuri, s. n. Bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). — Din
germ. Reck.