rebegit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat.
2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [
Var.: (
reg.)
răbegít, -ă adj.] –
V. rebegi.rebegit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REBEGÍT, -Ă, rebegiți, -te, adj. 1. Pătruns de frig, înghețat.
2. Stors de puteri, istovit, vlăguit. [
Var.: (
reg.)
răbegít, -ă adj.] —
V. rebegi.