rebec - explicat in DEX

rebec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec.

rebec (Dicționar de neologisme, 1986)
REBÉC s.n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. V. rebab. [< fr. rebec, cf. ar. rabab].

rebec (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REBÉC s. n. vechi instrument muzical, lăută cu două-trei coarde, introdus în Europa de arabi, folosit de menestreli; rebab. (< fr. rebec)

rebec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rebéc s. n., pl. rebécuri

rebec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. — Din fr. rebéc.